Cine răspunde pentru morţii crizei?

Un om pe care l-am cunoscut a murit lasând în urmă doi copii de 9 şi 12 ani. A murit lucrând la strungul său cu un singur gând înfipt în creier: „Dacă voi fi dat afară?”. A făcut atac cerebral. A venit salvarea, omul a fost transportat ca un bolovan până la targă. Asistenta i-a luat pulsul şi a conchis: „Tu trebuia să fii mort demult”. Şi omul a murit înspăimântat, dar nu de pierderea locului de muncă ci de cuvintele asistentei. Câţi n-or fi murit ca el sau dacă au scăpat s-au ales cu boli care le vor face zilele cenuşii? Am vrut să scriu „criza ucide”. Mi-am dat seama că e o formulare impersonală. Nu criza ucide. Ucid cei care au provocat criza şi liderii care nu ştiu să-i facă faţă. În timpul acesta, politicienii dansează pe micilie ecrane şi pe holurile Parlamentului, cu gândul la micile lor meschinării. Votează „un buget de criză”. Guvernanţii, foşti şi actuali, nu au înţeles că singurul lor aliat sunt cetăţenii acestei ţări. Aceştia impun noi şi noi taxe fără să înţeleagă că nu mai au ce să jupoaie. Am văzut poliţişti care trebuie să strângă tot mai multe amenzi...pentru buget bineînţeles. Am văzut cum constribuţia la Casa Naţională de Asiguri Medicale a crescut...pentru buget bineînţeles. Am văzut taxe care se plătesc mai des, cum e taxa pe mediu...pentru buget bineînţeles. Să iei, dar de unde? Este ca şi cum în loc să lupţi cu inamicul ţi-ai împuşca fără noimă proprii oameni. Numai oamenii aceştia au capitalul (material, intelectual, fizic etc) pentru a scoate ţara din criză. Este loc. Numai dacă mă gândesc că până şi ceapa se importă. Numai iniţiativa lor, dacă sunt sprijiniţi şi nu sugrumaţi, poate aduce rezultate. Pe lângă aducerea la disperare a cetăţenilor, aleşii noştri mi fac o greşeală care-i va pierde şi pe ei în tumultul neliniştilor sociale. Nimeni nu i-a învăţat pe aceşti oameni cum să lupte cu criza şi ce înseamnă ea. Un pericol cunoscut e pe jumătate evitat. Cât va ţine criza?, cu cât vor creşte preţurile la produsele de bază?, s-ar putea ajunge la incapacitatea de plată a salariilor, pensiilor, ajutorului de şomaj etc? Sunt doar câteva întrebări la care scumpii noştri lideri erau datori să răspundă de multă vreme. De cel puţin doi ani, de la crahul pieţei imobiliare din SUA, se ştia că va fi criză. În acest timp românii erau încurajaţi să se împrumute. Bancherii au fost orbi căci acum datornicii nu mai au cum să-şi plătească ratele. Doar multinaţioanalele au puterea să preseze guvernanţii să-i ajute...pe banii noştri desigur.